Examenul sumar de urină cu sediment este o analiză de rutină, care oferă informații valoroase despre funcția renală și sănătatea tractului urinar. Testul este simplu și rapid și poate semnala infecții urinare, afecțiuni renale, diabet zaharat și alte boli metabolice.
*Termenul de execuție reprezintă numărul maxim de zile lucrătoare în care va fi eliberat rezultatul. Acest termen are rol informativ și va fi confirmat în punctul de recoltare.
Examenul sumar de urină este o analiză de laborator de rutină, neinvazivă, care oferă informații despre compoziția și caracteristicile fizico-chimice ale urinei. Urina este produsul final al procesului de filtrare realizat de rinichi, prin care organismul elimină apă, săruri minerale, metaboliți și substanțe toxice. Analiza urinei oferă date importante despre funcția renală, despre starea aparatului urinar, dar și despre alte procese metabolice și sistemice.
Examinarea chimică – prin metode rapide (benzi de testare) sau analizatoare automate, se determină parametri precum pH-ul, prezența proteinelor, glucozei, corpilor cetonici, bilirubinei, urobilinogenului, hemoglobinei, nitriților, etc.
Examinarea microscopică a sedimentului urinar – evidențiază prezența celulelor (hematii, leucocite, celule epiteliale), cilindrilor, cristalelor sau bacteriilor.
Această analiză este frecvent utilizată ca test de screening în medicina generală, deoarece poate depista precoce numeroase afecțiuni: infecții urinare, boli renale, diabet zaharat, afecțiuni hepatice sau tulburări metabolice.
2. Indicații pentru testare
Examenul sumar de urină este o analiză utilizată pe scară largă în practica medicală, atât pentru screening, cât și pentru diagnostic sau monitorizare. Se recomandă în următoarele situații:
Evaluare de rutină – ca parte a controalelor medicale periodice sau a pachetelor de analize uzuale.
Simptome urinare – durere sau usturime la urinare, urină tulbure sau urât mirositoare, prezența sângelui vizibil în urină (hematurie macroscopică), nevoia frecventă sau urgentă de a urina.
Suspiciune de infecții urinare (cistite, pielonefrite) – pentru detectarea leucocitelor, nitriților, bacteriilor.
Evaluarea funcției renale, alături de alte analize (creatinină, uree, raport albumină/creatinină urinară).
Boli cronice – monitorizarea pacienților cu diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli renale cronice sau boli hepatice.
Investigația sindroamelor nefrotice și nefritice – prin detectarea proteinuriei, hematuriei și a altor anomalii.
Monitorizarea tratamentului – în afecțiuni care implică rinichii sau tractul urinar, pentru a urmări evoluția bolii și răspunsul la terapie.
3. Pregătire pacient
Înainte de recoltare, se efectuează toaleta riguroasă a zonei genitale cu apă și săpun, pentru a reduce riscul de contaminare bacteriană.
Se recomandă recoltarea primei urine de dimineață, deoarece este mai concentrată și permite o evaluare mai fidelă a parametrilor.
Se recoltează jetul mijlociu de urină (prima porțiune se elimină, apoi se colectează porțiunea de mijloc într-un recipient steril).
Se evită recoltarea în timpul menstruației, deoarece sângele menstrual poate interfera cu rezultatele. Dacă este necesară recoltarea, acest aspect trebuie menționat laboratorului.
Se recomandă ca urina să fie dusă la laborator în maximum 2 ore de la recoltare; dacă acest lucru nu este posibil, proba se păstrează la frigider, nu mai mult de 4 ore.
4. Tipul probei recoltate:
Urină spontană
5. Valori de referință
Valorile normale pot varia în funcție de laborator, vârstă, sex sau starea fiziologică, dar în general urina unui adult sănătos prezintă următoarele caracteristici:
a) Examenul proprietăților fizico-chimice – orientează diagnosticul și îndreaptă atenția spre anumite analize ulterioare
Culoare: galben deschis până la galben-citrin (datorită urobilinei). Urina foarte închisă la culoare poate sugera deshidratare, prezența de bilirubină sau sânge; urina foarte deschisă poate apărea în diabet sau după consum crescut de lichide.
Aspect / claritate: limpede. Urina tulbure poate indica prezența leucocitelor, bacteriilor, proteinelor sau cristalelor.
Miros: slab de amoniac, caracteristic. Mirosul înțepător poate apărea în infecții urinare, iar mirosul dulceag este uneori asociat cu diabetul necontrolat.
Densitate: 1.005 – 1.030.
b) Examen chimic/biochimic
pH urinar: 4,5 – 8,0
Proteine: absent sau urme.
Glucoză: absentă.
Corpi cetonici: absenți.
Bilirubină: absentă.
Urobilinogen: 0.2 – 1.0 mg/dL (valori normale).
Hematii / hemoglobină: absente.
Leucocite: absente sau 0–5/câmp microscopic.
Nitriți: absenți.
c) Examen microscopic al sedimentului urinar
Celule epiteliale: câteva celule epiteliale scuamoase sunt normale.
Hematii: absente sau rare. Prezența persistentă (hematurie microscopică) trebuie investigată.
Leucocite: absente sau rare. Leucocituria poate sugera o infecție sau o inflamație a tractului urinar.
Cilindri urinari: absenți. Apariția cilindrilor hialini, granuloși, eritrocitari sau leucocitari are semnificație patologică (afecțiuni renale).
Cristale: uneori pot fi prezente cristale de oxalat de calciu sau acid uric, fără semnificație patologică. Cristaluria abundentă poate indica risc de litiază.
Bacterii/levuri: absente. Prezența lor poate sugera o infecție sau contaminarea probei.
6. Interpretarea rezultatelor
Rezultatele examenului sumar de urină trebuie interpretate în context clinic, împreună cu alte analize de laborator și eventuale investigații imagistice. Totuși, există câteva direcții orientative:
Proteinurie (prezența proteinelor în urină):
Poate indica boli renale cronice, sindrom nefrotic, nefropatii diabetice sau hipertensive.
Proteinuria tranzitorie poate apărea după efort fizic intens, febră sau deshidratare.
Hematii prezente în urină (hematurie):
Poate fi semn al litiazei urinare (calculi renali), al infecțiilor tractului urinar, al traumatismelor, al glomerulonefritelor sau, mai rar, al tumorilor renale sau vezicale.
Leucociturie și nitriți pozitivi:
Asocierea lor sugerează infecție urinară bacteriană.
Leucocituria fără bacteriurie poate apărea în tuberculoză urinară, inflamații neinfecțioase sau după administrarea anumitor medicamente.
Nitriții pozitivi indică prezența bacteriilor Gram-negative în urină.
Glucoză prezentă în urină (glicozurie)
Frecvent asociată diabetului zaharat necontrolat.
Poate apărea și în sarcină (glicozurie de sarcină) sau în boli renale rare (diabet renal).
Corpi cetonici prezenți în urină:
Pot apărea în cetoacidoza diabetică, post/înfometare prelungită sau dietele cetogenice.
Bilirubină și urobilinogen crescute:
Pot indica boli hepatice (hepatite, ciroză), hemoliză sau obstrucții biliare.
pH urinar modificat:
Urina acidă poate fi asociată cu acidoză metabolică, diabet zaharat necontrolat, dietă bogată în carne.
Urina alcalină poate fi determinată de o dietă vegetariană/bogată în legume, dar și în infecții cu bacterii producătoare de urează (Proteus).
Densitate urinară modificată:
Creșterea (hiperstenurie) poate indica deshidratare, sindrom nefrotic, diabet zaharat.
Scăderea (hipostenurie) apare în insuficiență renală sau în consum excesiv de lichide.
7. Factori care pot influența rezultatul
Calitatea probei – contaminarea cu secreții genitale, sânge menstrual, săpun, pudre sau soluții antiseptice poate altera rezultatele.
Momentul recoltării – prima urină de dimineață este ideală; urina prea diluată (după consum crescut de lichide) poate reduce sensibilitatea testului.
Alimente și băuturi – sfecla, morcovii, rubarba sau coloranții alimentari pot modifica aspectul și culoarea urinei; cafeaua și ceaiul pot crește eliminarea de urină (diureza).
Medicamente – anumite antibiotice, vitamine sau substanțe de contrast pot influența culoarea, pH-ul sau parametrii biochimici ai urinei.
Efort fizic intens – poate determina proteinurie sau hematurie tranzitorie.
Sarcina – poate fi asociată cu glicozurie sau proteinurie de intensitate mică, care necesită interpretare atentă.
Păstrarea și transportul – întârzierea prezentării probei la laborator poate permite proliferarea bacteriilor și modificarea compoziției urinei.
8. Analize complementare
Urocultură – pentru identificarea germenilor în infecțiile urinare.
Examen citobacteriologic al urinei (ECBU) – pentru cuantificarea bacteriuriei și leucocituriei.
Raport albumină/creatinină urinară (ACR) – pentru depistarea precoce a nefropatiei diabetice sau hipertensive.
Analiza proteinelor urinare pe 24 de ore – pentru cuantificarea exactă a proteinuriei.
Creatinină serică și uree – pentru evaluarea funcției renale.
Ecografie renală și de tract urinar – pentru depistarea litiazei, malformațiilor sau obstrucțiilor.