MS-MLPA pentru Sindrom Prader-Willi /Sindrom Angelman (diagnostic postnatal)

Sindromul Prader-Willi și sindromul Angelman sunt afecțiuni genetice rare determinate de anomalii ale regiunii cromozomiale 15q11-q13, o regiune supusă fenomenului de amprentare genomică (genomic imprinting).

Deși implică aceeași regiune cromozomială, cele două sindroame apar prin mecanisme genetice diferite:

• Sindromul Prader-Willi (PWS) rezultă din absența expresiei genelor paterne din regiunea 15q11-q13.
• Sindromul Angelman (AS) apare prin absența expresiei genei materne UBE3A la nivel cerebral.

Metoda MS-MLPA permite detectarea simultană a:

• modificărilor de metilare caracteristice PWS și AS;
• delețiilor și duplicațiilor din regiunea critică 15q11-q13;
• unor defecte de amprentare genomică (imprinting defects).

Aceasta reprezintă metoda de primă intenție recomandată internațional pentru diagnosticul molecular al acestor două sindroame.

Afecțiuni sau simptome asociate:

Sindrom Prader-Willi:

• Hipotonie neonatală severă;
• Dificultăți de alimentație în perioada neonatală;
• Întârziere de dezvoltare;
• Hiperfagie și obezitate progresivă;
• Hipogonadism;
• Deficit de hormon de creștere;
• Tulburări comportamentale și cognitive;
• Statură mică și masă musculară redusă.

Sindrom Angelman:

• Întârziere severă de dezvoltare neuropsihomotorie;
• Absența sau afectarea severă a limbajului;
• Ataxie și tulburări de mers;
• Crize epileptice;
• Microcefalie dobândită;
• Comportament caracteristic cu dispoziție veselă și episoade frecvente de râs;
• Tulburări de somn.

Cui se adresează:

Medicilor geneticieni, neonatologilor, pediatrilor, neurologilor pediatri, endocrinologilor și altor specialiști implicați în evaluarea copiilor cu întârziere de dezvoltare, hipotonie, tulburări neurologice sau suspiciune de sindrom de amprentare genomică.

Metodologie de testare:

Analiza este realizată prin tehnica MS-MLPA (Methylation-Specific Multiplex Ligation-dependent Probe Amplification) pe ADN genomic extras din sânge periferic.

Metoda permite:

• evaluarea profilului de metilare al regiunii 15q11-q13;
• detectarea delețiilor și duplicațiilor din regiunea critică;
• identificarea anomaliilor compatibile cu sindromul Prader-Willi sau sindromul Angelman.

Testul oferă o sensibilitate foarte ridicată pentru detectarea principalelor mecanisme moleculare implicate în aceste afecțiuni.

Beneficii și importanță clinică:

• Reprezintă testul de primă linie pentru diagnosticul molecular al PWS și AS;
• Permite confirmarea rapidă a suspiciunii clinice;
• Detectează atât anomaliile de metilare, cât și delețiile asociate;
• Facilitează instituirea precoce a măsurilor terapeutice și de recuperare;
• Oferă informații esențiale pentru prognostic și management multidisciplinar;
• Permite consilierea genetică adecvată a familiei.

Particularități și limitări:

• Detectează majoritatea cazurilor de PWS și AS determinate de deleții și defecte de metilare;
• Nu identifică toate cazurile cauzate de disomie uniparentală (UPD) sau mutații punctiforme ale genei UBE3A;
• În cazul unui rezultat pozitiv pot fi necesare investigații suplimentare pentru caracterizarea exactă a mecanismului genetic;
• Interpretarea rezultatelor trebuie realizată în context clinic și genetic.

Tip probă:

Sânge periferic (EDTA) – 2 × 6 ml.

Recoltare:

Proba se recoltează în vacutainer cu EDTA.

Condiții:

Transport la 2–8°C.

Denumiri alternative:

• MS-MLPA Prader-Willi;
• MS-MLPA Angelman;
• Analiza de metilare 15q11-q13;
• Test molecular pentru sindrom Prader-Willi;
• Test molecular pentru sindrom Angelman;
• Diagnostic genetic al sindroamelor de amprentare genomică.

Analize asociate recomandate:

• Analiză pentru disomie uniparentală (UPD) cromozom 15;
• Secvențierea genei UBE3A (în suspiciunea de sindrom Angelman cu rezultat negativ la MS-MLPA);
• Microarray cromozomial (CMA);
• Consiliere genetică;
• Evaluare neurologică și neuropsihologică;
• Evaluare endocrinologică și nutrițională (în special pentru sindromul Prader-Willi).

Notă:

MS-MLPA identifică peste 99% dintre cazurile de sindrom Prader-Willi și aproximativ 80–85% dintre cazurile de sindrom Angelman, fiind considerată metoda standard de primă intenție pentru diagnosticul molecular postnatal al acestor afecțiuni genetice complexe. Diagnosticul precoce permite intervenții terapeutice și programe de recuperare care pot îmbunătăți semnificativ evoluția și calitatea vieții pacienților.