Proteine totale serice

1. Descriere generală

Proteinele totale serice reprezintă cantitatea totală de proteine prezente în sânge. Proteinele sunt implicate în numeroase procese biologice, precum transportul diferitelor molecule, funcționarea sistemului imunitar și menținerea echilibrului lichidelor în organism. Determinarea proteinelor totale oferă o imagine de ansamblu despre starea de sănătate și despre echilibrul proteinelor din organism.

Principalele tipuri de proteine din sânge sunt albumina și globulinele.

Albumina este principala proteină din sânge și este produsă în principal de ficat. Ea contribuie la menținerea presiunii oncotice (care ajută la menținerea lichidelor în interiorul vaselor de sânge) și are rol de transport pentru diferite substanțe, precum hormoni, vitamine, medicamente sau acizi grași.

Globulinele reprezintă un grup variat de proteine care includ, printre altele, imunoglobulinele (anticorpii), implicate în apărarea organismului împotriva infecțiilor. Aceste proteine sunt produse atât de ficat, cât și de celulele sistemului imunitar.

Determinarea proteinelor totale serice poate ajuta la identificarea unor afecțiuni hepatice, renale, nutriționale sau inflamatorii. Rezultatul analizei trebuie interpretat în context clinic și în corelație cu alte analize de laborator, precum albumina sau electroforeza proteinelor serice.

2. Indicații de testare

• Evaluarea stării generale de sănătate;
• Suspiciunea unor afecțiuni hepatice;
• Investigarea bolilor renale (ex. sindrom nefrotic);
• Evaluarea statusului nutrițional;
• Investigarea unor afecțiuni inflamatorii sau infecțioase;
• Suspiciunea de gamapatii monoclonale;
• Investigarea hipoproteinemiei sau hiperproteinemiei;
• Monitorizarea evoluției unor boli cronice.

3. Pregătire pacient și mod de recoltare

• Recoltarea se poate face în orice moment al zilei;
• Nu este obligatoriu repausul alimentar, dar se recomandă recoltarea à jeun pentru standardizare;
• Se recomandă informarea medicului despre tratamentele în curs;
• Se recomandă evitarea efortului fizic intens înainte de recoltare.

4. Tipul probei recoltate: Sânge venos.

5. Valori de referință

Valorile pot varia în funcție de laborator și de metoda utilizată.

• Adulți: aproximativ 6,4 – 8,3 g/dL (64 – 83 g/L)

6. Interpretare rezultate

Modificările proteinelor totale pot indica diferite afecțiuni și trebuie interpretate în context clinic și în corelație cu alte analize de laborator.

Valori crescute

• deshidratare (scăderea cantității de lichide din organism, ceea ce determină concentrarea proteinelor în sânge - nu reflectă o creștere reală a cantității de proteine);
• infecții cronice;
• boli inflamatorii;
• unele afecțiuni autoimune (boli în care sistemul imunitar atacă propriile țesuturi);
• gamapatii monoclonale (afecțiuni în care anumite celule ale sistemului imunitar produc cantități mari de o singură proteină anormală, de exemplu mielomul multiplu).

Valori scăzute

• boli hepatice (scăderea capacității ficatului de a produce proteine);
• boli renale cu pierdere de proteine (de exemplu sindrom nefrotic – o afecțiune în care rinichii elimină cantități mari de proteine prin urină);
• malnutriție sau malabsorbție (aport insuficient de proteine sau absorbție deficitară a nutrienților la nivel intestinal);
• boli digestive cu pierdere de proteine;
• arsuri extinse.

7. Factori care pot influența rezultatul

• Deshidratarea sau hiperhidratarea;
• Sarcina;
• Inflamațiile acute;
• Afecțiuni hepatice sau renale;
• Anumite tratamente (ex. corticosteroizi, contraceptive orale);
• Variabilitatea biologică individuală.

8. Analize complementare

• Albumină serică – pentru evaluarea fracțiunii principale de proteine;
• Electroforeza proteinelor serice – pentru analiza fracțiunilor proteice;
• Imunoglobuline serice (IgG, IgA, IgM) – pentru evaluarea detaliată a statusului imun;
• Proteina C reactivă – marker al inflamației;
• VSH – marker al inflamației;
• Funcția hepatică (ALT, AST, GGT) – pentru evaluarea afectării hepatice;
• Creatinină și uree – pentru evaluarea funcției renale.