Anticoagulant lupic - LA, dRVVT

Anticoagulantul lupic este un tip de anticorp produs de sistemul imun al organismului, fiind îndreptat împotriva structurilor proprii de tip fosfolipidic, la rândul lor legate de proteine. Astfel, prezența acestor anticorpi intervine în procesul normal de coagulare, favorizând evenimentele trombotice (formare de cheaguri de sânge) cu diverse localizări. Aceste evenimente sunt obiectivate fie clinic, prin apariția trombozelor, fie prin prelungirea timpilor de coagulare dependenți de fosfolipide (în special aPTT - timp de activare parțială a tromboplastinei).

Testarea pentru anticoagulant lupic se face în cazul în care există o suspiciune de sindrom antifosfolipidic (manifestat clinic prin tromboze) sau dacă se observă după analizele de rutină o prelungire a aPTT (timp de activare parțială a tromboplastinei) fără o cauză clară.  Există mai multe indicații, printre care:

• adulți tineri (<50 de ani) care au suferit mai multe episoade de tromboză venoasă profundă și/sau embolie pulmonară.
• femei care au avut mai multe avorturi spontane (pierderea sarcinii) din motive necunoscute.
• femei însărcinate care suferă un eveniment trombotic sau orice complicație a sarcinii, în contextul în care acestea sunt cunoscute cu boli autoimune (lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă, anemie hemolitică autoimună, trombocitopenie autoimună).

Sindromul antifosfolipidic este o boală autoimună, manifestată clinic prin tromboze venoase și/sau arteriale care pot apărea în orice teritoriu din organism. Semnele și simptomele diferă foarte mult în funcție de localizarea trombului (cheagului de sânge din interiorul vasului) și de dimensiunea acestuia.

Anticorpii de tip anticoagulant lupic apar spontan, putând avea diverse cauze: medicamente, infecții (sifilis, hepatită C) sau secundare unor boli autoimune (de exemplu, lupus eritematos sistemic – LES). 

Factorii de risc pentru apariția acestora sunt:

• înaintarea în vârstă
• sexul feminin
• istoric familial
• infecții (EBV, hepatită C, sifilis)
• boli autoimune (LES).

Determinarea prezenței anticoagulantului lupic se face prin recoltarea unei cantități mici de sânge venos din plica cotului.
În cazul suspiciunii de sindrom antifosfolipidic, se testează concomitent anticorpii anti-apolipoproteine și anticorpii anti-cardiolipină.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza prezenței unui criteriu clinic (semne de tromboză sau complicații ale unei sarcini), alături de 2 teste de sânge pozitive pentru cel puțin unul dintre cele 3 tipuri de anticorpi (anticoagulant lupic, anticorpi anti-apolipoproteină și anticorpi anti-cardiolipină) cu un interval de cel puțin 3 luni între ele.