Fosfataza alcalina - ALP, Fosfataza alcalina totala, FA

Fosfataza alcalină alcătuiește un grup de enzime prezente în organism sub forma a patru tipuri, 3 ubiquitare (fosfatazele alcaline hepatobiliară, osoasă și intestinală) și una temporară, forma placentară, prezentă doar la femei, pe parcursul sarcinii. 

Fosfatazele au rol de hidrolaze și se găsesc în toate țesuturile organismului, cu precădere la nivelul organelor mai sus citate. Astfel, modificările serice ale cantității de fosfatază alcalină sunt destul de nespecifice, necesitând teste suplimentare pentru a determina cu precizie mai mare organul afectat: 

• Pentru ficat: transaminaze, GGT, bilirubina, markeri virali, markeri tumorali, teste specifice pentru bolile colestatice autoimune;
• Pentru oase: dozarea ostazei, a hormonilor tiroidieni, paratiroidieni, vitaminei D și a Calciului seric;
• Pentru intestin: teste specifice pentru diferitele afecțiuni inflamatorii intestinale. 

Valori crescute ale fosfatazei alcaline totale sunt fiziologice la nou-născuți, copiii înainte de pubertate și la femeile însărcinate, mai ales în trimestrele 2 și 3, sau la cele care alăptează.

Nivelurile crescute patologic apar în boli de ficat, în special cele care evoluează cu colestază, fosfataza alacalină având eliminare biliară:

• obstrucție biliară cu/fără colecistită acută;
• hepatită, ciroză;

Totuși, acestea mai pot apărea și în boli osoase (tumori, osteomalacie, osteoporoză, mielofibroză, boala Paget a osului), în infarctul miocardic acut, hipertiroidism, hiperparatiroidism, limfoame sau în sarcoidoză. 

Nivelurile scăzute apar în hipofosfatazie, anemiile pernicioasă și aplastică, în boala Wilson, hipotiroidism, deficiența de Zinc, malnutriție, colită și în tratamentul cu estrogen sau alți steroizi. 

Valoarea fosfatazei alcaline totale poate fi utilizată și în evoluția tratamentului și evaluarea prognosticului în cazul cancerelor cu metastazare osoasă și/sau hepatică. 

Dozarea enzimei se bazează pe chemiluminiscență, cu producerea de lumină ca produs secundar al reacției dintre enzima găsită în proba de sânge și reactanții adăugați. Măsurarea intensității luminii produse permite cuantificarea concentrației enzimei, între acestea regăsindu-se o relație de directă proporționalitate.